E rece...

Totul e rece, si timpul si noi,
Sentimente, senzatii, si vanturi si ploi...

Ceasca e rece, cafeaua la fel,
Tinuta de-o mana, ce-i piatra de fel...

E rece in casa, e rece in noi,
Curg stane de piatra-n cascade suvoi,

Franturi de vise, ganduri de gheata,
Calcate-n piciare de ghete prin ceata,

Stane de piatra, de-un rece mister,
Trecem prin viata tacuti, reci dar la fel....

M.T. 13.11.2016

Echilibristica

Viata,

o culme intinsa intre doa steiuri

perfect intinsa.

Cu pasi mici, nesiguri uneori,

pasim pe sfoara vietii,

avand in maini

prajina echilibrului, a demnitatii.

Doi pasi in fata, un balans,

un pas in spate.

Greu, se inainteaza greu si incet.

Echilibristica curata.

Demnitatea

atat cat exista,

mentine echilibrul

la trecerea prin viata.

Cu cat demnitatea este mai mare,

cu ata echilibrul este mai bun.

Jos, in haul existentei meschine,

mii de cadavre.

Oameni fara demnitate,

fara echilibru,

pierduti pe linia vietii.

Mii, zeci de mii,

iar prin viata,

putin foarte putini

care tin strans in mainile loe

prajina demnitatii.

Dar si la unii dintre acesti"putini",

prajuna s-a scurtat.

Echilibru precar...

Vor pica? Nu vor pica?

Au curaj sa se aplece pe acea culme fragila

si sa mai adune farame de demnitate

pentru a-si gasi echilibru?

Greu de spus,

Dar si mai greu de facut....

Demnitatea si echilibristica:

mana in mana pe drumul vietii.

Mona.

5 Mai 2014

O ultimă asa-zisă " poezie "...

Cuvinte, trăiri, sentimente...

Le înșiram pe hârtie.

Uneori,

Le gândeam ca pe o poezie.

Dar nu a fost și...

niciodată n-o să fie

o adevărată poezie.

Poezia...înseamnă talent,

înseamnă inspirație, natură,

nu doar tristețe, dezamăgire, ură.

Înseamnă bucurie, copilărie

nu doar amăgire, agonie.

Așa că

Las tocul și hârtia jos,

Încercările deșarte-s de prisos.

Să scrii un vers de poezie,

Îți trebui har,

nu doar hârtie,

Să scrii, o poate face orișicine,

Să-nșiri cuvinte, să faci rime,

Să poți prin ele să transmiți

ceea ce simți....

Asta nu poate toată lumea.

Ne împărțim în două părți acuma:

artiștii, poeții de o parte,

care prin ale lor creații arată sensul cuvântului " arte "

( poezii, picturi, sculpturi )

și restul, ce putem să admirăm,

creațiile făcute de acel om,

( versuri, imagini, cioplituri ).

Vă țuc cu drag,

și vă citesc în continuare.

Pentru voi toți, artiștii

din partea mea, o floare!

Mona,

 5 Mai 2014

Desculță

 Desculță prin timpul ce trece etern,

Calc pe secunde infinite, sfărâmându-le

încercând zadarnic oprirea timpului.

Nimic. Nu merge. Timpul trece amețitor,

în defavoarea mea, o muritoare de rând.

Desculță prin anotimpuri ce se perindă pe rând,

Primăvară, vară, toamnă, iarnă,

Se-nvârt ca o roată mergând.

Le rog să se oprească, le rog în gând.

Nu vor. Continuă să vina unul după altul.

Merg mână în mână cu timpul,

Se învârt în sensul ciclic al vieții,

fără a avea de gând să se oprească.

Vârtejul tornadei lor mă ajunge din urmă,

mă prinde în rotația lor nebună,

înlănțuindu-mă cu ploia, cu vântul...

Eu, implor cuvântul,

să strige spre timp să ia o pauză.

El, își începe pledoaria, existând o cauză

întemeiată: îmi trece prea repede a mea soartă.

Rog cuvntul să pledeze nevinovată

de trecerea timpului inutilă.

Nu am nicio vina. Îl rog, să implore milă.

Și timpul să oprească.

Voi merge atunci desculță,

pe-a timpului Cale Lactee,

să nu mai sfărâm secundele prețioase.

Promit... Ce-am sfărâmat, le voi coase

într-o nouă broderie a vieții.

Voi prețui fiecare secundă a tinereții

așa cum va merita, fără a mai călca

desculță prin viața mea.

Mona,

27 Aprilie 2014