ZBOR PRINTRE STELE

Stele, ce ard in noapte
Luminand intensitatea neantului
De nepatruns, de neajuns.
Intind mana.
As vrea sa prind una dintre ele
Sunt prea departe,
Nu pot ajunge la stele.
Imi deschid bratele
As vrea sa le cuprind
Dar bratele mi se transforma in aripi
Ma inalt , ma ridic
Spre acel negru infinit.
Luminat de mii de stele.
Stele.... suflete rebele
Ce-si cauta linistea din ele
Si atunci , cand nu o gasesc
Se prabusesc.
Imi misc aripile si zbor
Printre miile de licariri.
Le simt , si simt ca dor.
Le sint tristetea din interiorul lor.
Le ating, incerc sa le iau durerea
Vreau sa le vad straluncind
Din nou , in toata puterea .
Vreau sa le vad , luminand feeric
Transformand neantul
In lumina , din intuneric.
Zbor, printre stele...
Le privesc in tacere pe cele cazatoare
Vise neimplinite, dorinte trecute-n tacere
Si doare ...doare ingrozitor
Sa le vezi cum mor.
Cum cad , de sus, de pe cer.
Se prabusesc, cu viteza in acel vid
Ce se deschide intre cer si pamant
Si le inghite incetisor
Le frange aripile viselor ...
Ma uit la ele , privesc cu disperare
Nu as vrea sa ajung si eu
O stea cazatoare.

EmptySoul, 04.01.2011