Duelul vorbelor

Nu vreau a spune vorbe
Ce ar putea sa doara
Ti-arunc doar o privire
Rece si fugara
Tacerea e mai buna
Ea poate fi-nteleasa
Poti cade chiar usor
In a ei fina plasa
Injurii, vorbe grele
Se-arunca atunci , la nervi
Si-apoi regrete grele
Apasa-adanc in piept
Ti-am spus ca tu esti rece
Mi-ai reprosat distanta
Ti-am spus: iubirea doare
Mi-ai spus:in continuare
Cararile-s distante
S-au despartit odata.
Cuvintele, atunci, greu au lovit
Ca un pumnal in piept
Puternic s-au infipt
Au omorat un suflet
Ce nu gresise cu nimic
Doar ca iubise , insa ...
Era mic ...mult prea mic .....
Pornita-m pe un drum
Ce nu avea sfarsit
Iluzii omorate si transformate-n scrum
Se asterneau `naite-mi
De-atunci si pana-acum ....
Cuvintele dureau si rasunau profund
Iar replicile mele
Zburau ca frunza-n vant
Am gandit ...si nu odata....
Sa-ti spun ce simt
Sa ma deschid in fata ta
La fel ca alta data
Sa-mi intind palma spre obrazul tau
Mangaindu-l usor,
Asa cum faceam mereu...
Un gest atat de copilaresc
Si totusi ...
Atat de tandru si de firesc
Am gandit...si nu odata...
Sa ma cufund in bratele tale
La fel ca alta data
Sa-ti simt caldura corpului
Ce ma-ncojoara
La fel ca prima oara
Insa...
Acel duel al vorbelor de-atunci
Au stins aceste ganduri
Le-a-nchis cumva-trecut
Si feracate-au fost cu lant
Ce nu poate fi rupt
Acum , duelul tace
Iar drumuri paralele
Ne poarta acuma pasii.
Si ganduri efemere
Rost nu-si mai au acum
Plecata-m fiecare
Incet pe al sau drum
Am hotarat atunci,sa tac ,sa nu mai spun
Cuvinte ce dureau, loveau incet, din plin
La fel voi face astazi,
Voi tace si voi fi de gheata
Chiar daca asta viata
Ne-ar pune chiar si fata-n fata ...