Ne-am nascut pe acest pamant dintr-o poveste de iubire...
Am crescut , ascultand seara de seara basme citite din carti ingalbenite de vreme ...
Am devenit adolescenti , visand la o poveste de iubire asa cum doar in basme intalneai...
Priveam rasaritul de soare, sau cerul instelat visand la printul sau printesa ce urma sa vina sa ne salveze...sufletul...
Am devenit adulti ...
Cu sufletul inchis in cusca dezamagirilor, am continuat sa visam la acea poveste de dragoste ...
Ferecati cu lanturi grele in legaturi fara cuvinte , zavorati cu lacate ale caror chei nu le mai gasim...
Speram , undeva ,in adancul nostru, ca vom gasi o portita de scapare ...
Prinsi in vartejul vietii am uitat sa traim basmul mult visat ....am lasat inima sa sangereze ...
Ne-am multumit sa ne amintim doar de o dragoste ce a a aprins in noi o flacara ce s-a stins apoi in tacere , pentru ca nu am avut curajul sa o tinem aprinsa...
Ne-am multumit cu putin ....renuntand sa cerem mai mult ... de la viata...
Ne-am multumit cu colivia de aur pe care ne-am facut-o ....uitand cum e sa traim in afara ei ...liberi ...fericiti ....
Ne-a fost teama de realitate ....ne-a fost teama de urmari .....
Si am pierdut enorm .....pierdusem ce visasem o viata intreaga...
Am inchis ochii , multumindu-ne doar cu ceea ce aveam ....fara sa realizam ca .....
Obrajii nostrii sunt plini de lacrimi amare ....
Inima nostra sangereaza ...din ce in ce mai mult ...cu fiecare zi ce trece ....
Ca sufletul nostru moare putin cate putin ...cu fiecare clipa ce trece .....
Ca ne departam din ce in ce mai mult de basmul visat ......
Privim acum apusul ...
Simtim cu sufletul nostru tipa...dupa acea prima iubire...
O iubire ce ne-a facut inima sa bata mai repede doar cand privirile se intalneau ...
O iubire ce ne incalzea sufletul , cand, cuvinte magice , tandre, ne mangaiau auzul ...
O iubire ce ne facea corpul sa tresara la cea mai mica atingere ...
O iubire de care nu am stiut sa profitam ....si pe care acum o regretam.....
O iubire care ...daca acum s-ar intoarce ...am intinde bratele si am cuprinde-o ....
Am reinventa povestea de dragoste atata de mult visata.....
Am invata sa tipam sa ne stie o lume intreaga ....
Traiesc ....sunt fericit ...iubesc !!!!!!!
Privim tacuti ...lumea ce ne inconjoara .....asteptand un semn.....
Sa ne ajute sa invatam din nou....
Sensul verbelor: a trai, a fi fericit, a iubi ...
Pana atunci ....noi suntem muti...
Doar sufletul mai are putere sa strige
Sunt inca tanar deci pot sa traiesc, acel basm copilaresc !!!
Inca pot si vreau sa iubesc ......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu