Am ars ca torta vie si devenit-am jar
Mocnit-am incet intr-al mortii hotar
Din
jar, m-am transformat tacut in scrum.
Bantuind
prin viata asemeni c-un nebun.
Nimic
din lumea asta nu reaprindea scanteia
Nimic
din ce ma-nconjura, nu imi dadea ideea,
Puterea
de-a renaste, de-a revenii la viata.
Totul
in jurul meu era pustiu si ceata.
Am
cautat odihna, in lumea-ntunecata
O
lume-n care esti, doar un nume pe-o piatra
Acolo
am gasit o poarta ferecata.
N-aveam
ce cauta, nu eram judecata.
Am
bantuit prin lume asemeni c-o naluca
Plutit-am
peste mare, peste-a ei apa-adanca
Cenusa
imprastiata in cele patru zari
O
sufla incet vantul tot peste munti si mari.
Si
totusi, dintr-o data, ea adunat-a fost.
Mi-a
fost soptit atunci:-Mai ai inca un rost!
Asa
ca te ridica, din propia-ti cenusa.
Renaste,esti
un suflet.Priveste este-o usa!
Gramada
de cenusa ce-atuncea mai eram,
A
revenit la viata, atinse de-un balsam.
Am
renascut,prin vene, patrunde-acum puterea
Viata
ma prinde iarasi, imi stiu acuma vrerea.
Puternica,
asa cum n-am mai fost vreodata,
Pornit-am
iar prin lume, asa ca alta data,
Lasand
in urma mea mizerii si minciuni,
Uitand
ce-a fost urat, uitand de slabiciuni.
Cu
sufetul deschis si zambetul pe buza
Deschid
acum, puternica, acea bizara usa.
Si,
cu incredere, speranta, vointa si tarie.
Pasesc
iarasi prin viata, surazatoare, vie.
De
multe m-am ferit,multe m-au speriat
Dar
gata, nu mai sunt, cea care-a fost odat`
Puternica
si-ncrezatoare incep o noua viata
Urmand
mereu o soapta care mi-a fost povata.
A
fost povata, sfat, chiar toate la un loc,
M-astrans,
m-a ridicat, din cel mijloc foc,
M-am
inaltat si pot, sa zbor iarasi prin lume
Arzand
ca torta vie, vapaie cu un nume.
Rescrisa la: 11
Aprilie 2014
Mona.
