RENASTEREA

Am ars ca torta vie si devenit-am jar
Mocnit-am incet intr-al mortii hotar

Din jar, m-am transformat tacut in scrum.

Bantuind prin viata asemeni c-un nebun.

Nimic din lumea asta nu reaprindea scanteia

Nimic din ce ma-nconjura, nu imi dadea ideea,

Puterea de-a renaste, de-a revenii la viata.

Totul in jurul meu era pustiu si ceata.

Am cautat odihna, in lumea-ntunecata

O lume-n care esti, doar un nume pe-o piatra

Acolo am gasit o poarta ferecata.

N-aveam ce cauta, nu eram judecata.

Am bantuit prin lume asemeni c-o naluca

Plutit-am peste mare, peste-a ei apa-adanca

Cenusa imprastiata in cele patru zari

O sufla incet vantul tot peste munti si mari.

Si totusi, dintr-o data, ea adunat-a fost.

Mi-a fost soptit atunci:-Mai ai inca un rost!

Asa ca te ridica, din propia-ti cenusa.

Renaste,esti un suflet.Priveste este-o usa!

Gramada de cenusa ce-atuncea mai eram,

A revenit la viata, atinse de-un balsam.

Am renascut,prin vene, patrunde-acum puterea

Viata ma prinde iarasi, imi stiu acuma vrerea.

Puternica, asa cum n-am mai fost vreodata,

Pornit-am iar prin lume, asa ca alta data,

Lasand in urma mea mizerii si minciuni,

Uitand ce-a fost urat, uitand de slabiciuni.

Cu sufetul deschis si zambetul pe buza

Deschid acum, puternica, acea bizara usa.

Si, cu incredere, speranta, vointa si tarie.

Pasesc iarasi prin viata, surazatoare, vie.

De multe m-am ferit,multe m-au speriat

Dar gata, nu mai sunt, cea care-a fost odat`

Puternica si-ncrezatoare incep o noua viata

Urmand mereu o soapta care mi-a fost povata.

A fost povata, sfat, chiar toate la un loc,

M-astrans, m-a ridicat, din cel mijloc foc,

M-am inaltat si pot, sa zbor iarasi prin lume

Arzand ca torta vie, vapaie cu un nume.

Rescrisa la: 11 Aprilie 2014

Mona.