Am rugat aseară moartea
Că să vină să mă ia,
Mi-a răspuns râzând așa:
Nici pământul nu te vrea!
Pierde-te în lumea mare,
În tăcerile-absolute,
Viața nu vrea să te-ajute,
Caută-ți alt loc sub soare.
Piei, dispari ca o nălucă,
Sulberată-acum de vânt,
Fir de praf din fost pământ,
Roagă vântul să te ducă.
Peste marea cea mai mare
Peste munții cei cărunți,
Și să rupă-acele punți,
Spre trecutul care doare.
Roagă piatra să te-ajute,
Să fi stâncă și nu om,
Inimă-nghetată-n somn
Fugi, dispari și te ascunde.
Hm, ironic, fată dreaptă
Moartea, un bun sfat mi-a dat,
Să uit tot ce-a fost odat`
Să-mi croiesc o altă soartă.
Altceva nu am ce face,
Decât numai s-o ascult,
Inima, n-o mai consult,
Rațiunea se reface!
5 Aprilie 2014
Mona.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu