Particula din natură, particula din mine

Fir de praf  în eternitatea vremii,

M-am simțit mereu parte din natură

Azi, o frunză, ce prinde putere pe ramură de copac

Mâine, o celulă din petala unei flori

Poimâine, o picătură de ploaie,

dintr-un infinit de picături,

ce sărută pământul însetat, vara,

O fărâmă dintr-un nor-călător,

Ce umbrește pământul într-o zi toridă de vară,

Un copac născut dintr-o sămânță,

în inima unei păduri imense de copaci.

Un minuscul fragment de stâncă,

ce stă la bază unui munte,

a cărui creastă îmbrățișează cerul,

Un puf, prins pe trupul unui pescăruș

ce planează liber deasupra mării zbuciumate,

O microparticulă de apa, din oceanul imens

care, alături de miliarde de microparticule,

alcătuiesc valuri imense, tumultoase, înspumate.

Fir minuscul de nisip dintr-un deșert,

Un deșert de necuprins cu privirea.

Sunt particula din imensa natură,

Microparticulă din munte, din mare,

Din păsări, din flori, din vietăți, din aer.

Sunt câte puțin din fiecare,

și puțin din toate la un loc.

Asta am fost, sunt și voi fi mereu, dar,

azi sunt doar o particulă din mine,

O microparticulă dintr-un suflet

prin care curge un râu de sentimente.

O microparticulă din lacrimile-mi ce curg

de bucurie, de tristețe, de teamă.

O microparticulă dintr-un corp ce iubește.

Iubește viața, iubește frumusețea,

iubește sufletele frumoase, iubește tot ce îl înconjoară.

Particulă din mine ce caută libertatea

împlinirii destinului, împlinirii viselor,

împlinirii unui zbor:

zborul liber spre natura din care sunt

doar o microparticulă....

Mona

25 Aprilie 2014