Privesc cu ochii
stinsi, intinsa zare
Si ma intreb in
gand....ce doare,
Si de ce oare
doare atat de tare ?
Doare tristetea
ce imi curge-n vine,
Doare distanta ce
ma desparte de tine,
Totu-i o dalta ce
loveste-n mine.
O dalta si-un
ciocan cu forta ma lovesc,
Si-al meu
destin in chinuri il cioplesc,
Iar eu,
neputincioasa si tacuta privesc.
Nu mai suport
durerea ce m-apasa,
Negura ce-mi
cuprinde a mea casa,
Tacerea, ce
incet, peste mine, se lasa.
Privesc cu
durere, cum sunt loviti,
Si tarati prin
noroi, toti cei iubiti
Si de drame, la
tot pasul, izbiti.
Ma dor ochii sa
tot privesc aceasta drama,
Ma doare sufletul
sa vad cum totul se destrama,
Sa vad cum
viata-mi se transforma-n anagrama.
Ma doare si ma
chinuie cumplit,
Al meu trup deja
e ostenit,
Viata-mi
se-apropie de-al sau sfarsit...
Doare, privind in
urma ceea ce las...
Tipatul copiilor,
ce sfasie al lor glas...
Privind la trupul
meu sinucigas...
Si totusi, in
lumea de apoi, nimic nu doare,
Asa ca o aleg
sa-mi fie inchisoare.
Chiar daca,
acolo, nu va fi vre-odata soare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu