~ Te rog mă iartă... ! ~

Te rog mă iartă, dacă am greşit...

Şi după cum ţi-am spus, n-am vrut să te implic

Tăcerea mea avea un rost anume

Să te feresc de gânduri şi frământări nebune...

Eu te iubesc, cu disperare mare

Să te rănesc, nu vreau!!! Dar cum pot oare

Să te feresc, să nu suferi că mine !!!

Să te implic mai mult de-atât, nu mi-ar fi mie bine....

Şi-aşa, sufletu-mi e cuprins de durere,

Că nu-ţi pot oferi mai mult, chiar de ai cere...

Neputincioasă sunt, în fata sorţii azi

Şi lupta e pierdută...dar NU vreau TU! să cazi !!!

Şi totuşi acum, la ceas târziu din noapte,

Îmi răsună în tâmple ale tale şoapte...

Zâmbesc, şi sufletul de bucurie-mi e cuprins,

Căci, putut-am să te zmulg din acel cerc închis.

Un cerc ce îţi stingea încet, încet

Sufletu-ţi minunat ce-ţi bate-acum în piept.

Mă bucur că a renăscut, a prins putere,

Asta e împlinirea şi menirea vieţii mele....

Să dau tăria şi forţa necesară

Celor din jurul meu: renasc-a doua oară...

E multmirea vieţii ce o am...

E bucuria mea din suflet...gram cu gram.....

Emptysoul, 21 Martie 2013.