Lacrimi purtate pe aripi de vânt...

Vântul bate cu multa putere
Pe malul mării este multă tăcere
Nici pescăruşii nu mai au curaj să zboare
Vântul sufla aici prea tare
Dar pentru mine, nu sufla deloc
Tăce, îmi ţine tristeţea în suflet, pe loc....
Aş vrea să bate cu multă putere
Durerea mea cu apa mării s-o spele
Şi lacrimile să mi le poarte departe
În zări negre, în mijloc de noapte...
Să le poarte în departe, sub formă de şoapte.
Pe-ale valurilor creşte,
Pe-ale vântului aripi de poveste.
- Te rog vantule, te implor în genunchi
În valurile mării să mă arunci
 Lacrimile să mi le transformi  în stropi de ploaie
Şi ochii mei să nu îi mai înmoaie.
Să cadă tăcute pe pământ,
Când e voi prinsă în rece mormânt.
Să  acopere ca o perdea deasă
Grădina verde, de la mine, de acasă
Florile să înflorească
Pomii iar să înverzească
Udate de lacrimile mele
Sper, aşa, păcatele să-mi spele...
- Şi mai vrea vantule ca să te rog
Să nu stai nicio clipa-n loc.
Să-mi iei lacrimile, când e luna nou
Să le transformi în stropi de rouă
Natura toată s-o îmbraci în ea
Atunci când va avea loc nunta mea
Şi pentru că nu am ştiut ce-nseamnă să zâmbeşti
Iar inima nu a ştiu ce-nseamnă să iubeşti
Te rog pe tine, vantule să porţi departe
Ale mele chinuri şi strigăte deşarte
În urma mea aş vrea să-ajuti ca să renască
Natura toată.....
Cu lacrimile ce mi-au curs pe fata-o viaţa....