Mi-e dor, iubite, de al tău sărut
Ce m-a vrăjit încă de la-nceput
Mi-e dor, iubite, de a ta
îmbrăţişare,
Ce-o simt şi azi, tot la apus de
soare
Mi-e dor, iubite, de ale tale
şoapte
Ce le aud şi-acum, în miez de
noapte
Mi-e dor, iubite, de-a ta
mângâiere
Ce a ştiut, să şteargă, orice
durere
Mi-e dor, iubite, de dragostea ta
Ce în tăcere, sufletu-mi înconjura
Mi-e dor, iubite, de-a ta pasiune
De-acele momente în doi, nebune
Mi-e dor, iubite, să fim iară doi
Sub clar de lună, doar marea şi
noi
Să ne iubim mereu, ca-ntaia dată
Şi împreună să clădim aceeaşi
soartă
Şi mai vreau, iubite, să fim
iarăşi doi
Să clădim o lume, doar pentru noi,
O lume doar de iubire şi visare,
Aşa cum a fost atunci, pe mal de
mare....
Mona
Nechita
19 Mai 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu