Condamnarea

Ce sunteţi voi pe-această lume?

Sunteţi nimicuri fără nume,

Ce ştiţi cu vorbe s-aruncaţi,

Dar oare, voi chiar nu ştiaţi,

Că vorbele-s că bumerangul

Tu...îl arunci,

Dar, de se-ntoarce, îţi ia capul?

Urechea la mincini v-o aplecaţi

Şi gura slobodă voi o lăsaţi,

Dar nu ştiţi oare că....

Minciuna-i ...un banal balon,

Pe care-l umfli..

Şi îl tot umfli....până face bum!

Şi adevărul iese la iveală...

Cu tot, cu faţa voastră cea reală.

Şi socoteală, dacă vi se cere

Deveniţi brusc, lapte şi miere,

Începeţi să vă agitaţi,

Şi vina repede-o pasaţi.

Dar când mereu, voi, judecaţi

Pe unul, altul...nu-ntrebati

Care este povestea lui,

Şi soarta inculpatului.

De ce s-a întâmplat aşa,

Ce greutate-l apasa,

Voi... doar îl condamnaţi.

Şi-n sinea voastră mult vă bucuraţi.

Azi râdeţi, că a-ţi pironit

Şi doborât, un suflet prigonit

Dar viata-şi are sensul ei,

Toţi suntem oameni şi nu zei.

Iar roata vieţii se învârte,

Şi voi, ce odat-ati fost juraţi,

O să luaţi a voastra parte :

Să fiţi chiar voi.....

Condamnaţi!

01.Mai.2013