Am învăţat

O viaţă…
Oare câte nu-s de învăţat,
De când în viaţa asta am intrat.
O viaţă plină de multe mistere,
De multă împlinire sau tăcere.
Am căutat…
Am căutat răspunsuri la-ntrebări,
Le-am cerut vântului, şi-ntinsei mări,
Le-am cerut muntelui şi cerului întins
Le-am căutat şi-n marele abis...
Am întrebat...
Şi-am vrut, să aflu ce efericirea,
Să aflu acea taină – nemurirea,
Să aflu ce înseamnă să trăieşti,
Şi să învăţ ce-nseamnă să iubeşti.
Şi-am învăţat....
Ce-seamnă libertatea – de la vânt,
Şi de la păsări  - cum mereu să cânt.
Păsind cu fruntea sus, prinvalurile ceţii.
Cântând, să sterg necazurile vieţii
Am învăţat,
Şi de la apa care curge-nvolburată,
Că orice piedică în viaţă, e opiatră
Peste care poţi trece,de asta îţidoreşti
Apoi, viaţa-i frumoasă, aşa ca înpoveşti.
Am învăţat...
Şi de la trista ploaie, că lacrimae bună,
Ea poate-ndeparta şi norii defurtună
Iar dacă lacrima azi curge şi e defericire
Las-o să curgă, e drumulspre-mplinire.
Am învăţat
Că fericirea nu înseamnă numai bani,
Înseamnă...să-ţi petreci mulţiani,
Alături de-acela, ce tu ţi l-aiales,
Apoi şi de copii, iar viaţa prindesens.
Am învăţat,
Că fericirea nu este deplină,
Până nu simţi îmbrăţişarea ceadivină.
Îmbrăţişarea.....propriului copil,
Şi te topeşti, sub gestu-i pueril.
Am învăţat,
Că zâmbetu-i nevinovat, senin,
Îţi şterge azi din viaţa oricechin.
Şi râsu-i cristalin ce-n jurul tăurăsună,
Îndepărtează orice nor, tristeţesau furtună.
Am învăţat,
Am învăţat că viaţa nu-i deloc uşoară,
Că nu-i făcută doar din primăvara,vara,
Are urcuşuri, coborâşuri chiar şiiernile ei
Peste care poţi trece....trebuiedoar....SĂ VREI !

12 Iulie 2013

Mona