Versul meu

Versul meu

 Versul meu nu-i poezie,
 E o lacrimă de dor,
 Izvorâtă pe vecie,
 Dintr-un suflet muritor.

 Doruri multe sunt pe lume,
 Au tot fost și vor mai fi,
 Suflete fără de nume,
 Ce în veci vor suferi.

 Am să cânt dorul și jalea,
 Lacrima mereu va curge,
 Atât timp cât nepăsarea,
 Inimi multe va tot frânge.

 Iubiri multe, ne-mplinite,
 Văd mereu în jurul meu,
 În cuvinte răzvrătite,
 Am să le invoc mereu.

 Chiar de bucuria mare,
 A pătruns în casa mea,
 Tot un dor, un of, o jale,
 Al meu vers va exprima.

 Nu-s poetă de renume,
 Și nu am să fiu vreodat`,
 Sunt un vers fără de nume,
 Pe-o hârtie, azi, brodat.

 Versul meu vă aparține,
 E în slujba omului,
 Cât voi fi pe-această lume,
 Călător,  umblând hai-hui.



 Mona.
 3 noiembrie2013