Prima impresie

  Prima impresie
 
 De ce contează mereu prima ?
 M-am întrebat de-atâtea ori,
 Și-a cui mai poate fi iar vina,
 C-avem de-a face cu actori.
 
 Unii sunt muți, actori tăcuți,
 Privesc în jur cu ură, silă,
 Și ne-ntrebam din ce-s făcuți,
 De nu mai știu ce-i aia milă.
 
 Îi condamnăm fără de rost,
 Fără a ști a lor poveste,
 Ce s-a-ntamplat și ce au fost,
 De sufletul și-l împietrește.
 
 Alții-s exuberanți și plini de viață,
 Transformă totu-n parodie,
 Lumea, consideră că-i o paiață,
 Din paie-mprastiate pe hârtie.
 
 Dară sub masca grea a veseliei
 Nu vede nimeni sufletul ce-i plânge,
 Și pun cu toți, pe seama bucuriei,
 Lacrima ce pe față încet curge.
 
 Sunt alții...ce cu vorbe te alintă,
 Și te ridica-n slăvi cât pot,
 Ar face-orice în față să te mintă,
 Și pe la spate te înjunghie, atâta tot.
 
 Își spun prieteni, restul nu contează,
 În față îți zâmbesc adeseori,
 Și tot cu zâmbetul pe față te trădează,
 Apoi pictează scena în culori.
 
 Mă-ntreb acum, a cui e vina?
 Dacă greșit i-am judecat.
  A sorți, spunem, este mâna
 Sau...prima impresie-a contat.
 
 Aș vrea să nu greșesc vreodată,
 Și să condamn de la-nceput,
 Nu știu ce om a fost odată,
 Nici ce poveste a avut.
 

Mona,

31 Octombrie 2013