Rugăciune

Mai lasă-mi, Doamne, sufletul curat

Nu-l intina, te rog, cu răutatea lumii

Lasa-m-asa cum Tu, pe lume m-ai lăsat

Nu-l aruncă în negura genunii.

Mai lasă-mi, Doamne, limpezi ochii

Nu-i înnegri cu ură cea nebună

Prin ei să vezi, prin roua dimineţii

Ca lumea asta poate fi mai bună.

Mai lasă-mi, Doamne, aceste două mâini

Nu mi le frânge, mai am încă trebuinţă

Cu ele să cuprind, prieteni sau străini

Şi suflete ce se mai zbat în suferinţă

Mai lasă-mi, Doamne, paşii mei tăcuţi

Nu mă opri din drumul început

Ci rogu-Te să mă-nsoţeşti, să mă ajuţi

Să îi ridic pe-acei care-au zăcut.

Mai lasă-mi Doamne inima în piept să bată

Nu mi-o-mpietri cu-atât de multă suferinţă

Aş vrea s-o dau celor ce vor ca să răzbată

Şi drumul drept, azi, ei aleg prin pocăinţă.

Şi Te mai rog  să-mi laşi, puterea de-a iubi

Chiar dacă doare său înseamnă suferinţa,

Am s-o împart, cu riscul de a mă zdrobi

Căci asta-mi este marea mea dorinţă.

Cât pentru mine, n-am să te rog nimic

În lume asta, sunt o biată trecătoare

Umbr-alergand prin universul labirintic

Ce cauta ieşiri...dar fără de scăpare...

23 Aprilie 2013