miercuri, 28 septembrie 2011

Printre flori…..

Flori….frumoase flori…
Soarelui surori…
Flori mici, maruntele……
Flori ca niste stele....
Printre voi e lumea mea
In care ma pierd adesea.
Pe-aleia pietruita din gradina
Ma plimb...
Si le privesc sub clar de luna
Lacramioare firave si plapande
Sunt pure, ca si lacrimile curgande
Narcise albe cu petale deschise
Sperante ce au fost candva ucise
Si crini ce mandrii se inalta
Parfumul lor ne tine la distanta
Privesc gardenia ce se deschide-n tufa
Si gandul zboara...
La dragostea ce sta inchisa dupa-o usa
Marunta...imbracand pamantul
Violeta e pata de culoare...
Ce imi porta departe gandul...
Lalele rosii, galbene sau albe
Si anemone prinse-n salbe
Un joc de gingasie si culoare
Ce-mi bucura privirea ca un soare
In mijloc, rondul cel de trandafiri
Ce taie noaptea in mii de sclipiri
Sunt rosii, insa plini de spini....
Sa ii culegi...te-atingi de-al lor venin
Caci dragostea-i otravitoare
De suflete ucigatoare...
Se impletesc cu albi,galbeni si visini
Puritate, gelozie sau inimi sangeri....
Pe-o margine-ntru-n colt uitat de lume
Sunt trandafirii fara nume...
Sunt negrii.... ca si neagra noapte
In jurul lor...senzatie de moarte...
Sunt fascinata de a lor tacere
Culeg doi...se simte doar durere...
Ii strang la piept si ma indrept incet
In timp ce sufletul mi-e luat ca amanet
Spre bradul ce mandru se inalta
Pazind gradina ce i se deschide-n fata
Pe muschiul de sub el, eu loc imi fac
Si-n iasomie tacuta ma imbrac.....
In maini...cei negrii trandafiri...
Ii strang....nu imi e teama de-ai lor spini,
Si chiar de mainile imi sangereaza
Si moartea ma cuprinde..... Sta-voi treaza
Pazind gradin-ascunsa de-un copac
Gradina-ncare toate doar zambesc si tac....
Inchisa fi-va dupa a mea moarte...
Ziduri imense si groase se ridica-n noapte
Iar portile ce alta data erau larg deschise
Cu-n scartait sinistru sunt acum inchise
Si ferecate sunt cu lanturi grele
Inauntru.....doar eu si florile mele...
Iar rautatea de dincolo de zidurile-nalte
In veci, aici sa nu poata razbate...
Sufletul meu va fi un paznic bun...
Alaturea de bradul cel batran.....
Ca nimenea, in veci si niciodata !!
Sa nu incerce sa deschida acea poarta...


EmptySoul, 28 Septembrie 2011

marți, 20 septembrie 2011

Calatorie spre cer….

Atunci cand timpul s-a oprit in loc
Si inima sa bata-a incetat
Mi-am intins mainile spre cerul de foc
Am zburat, spre un loc necercetat
Am trecut pe langa mii de stele
Sclipeau.....apoi se stingeau....
Dorinte ce erau ale mele....
Le-am lasat in urma si....
Fara sa privesc inapoi....
Pornit-am pe drumul ce nu duce-napoi
Mi-am inceput calatoria, pas cu pas
Fara sa vad in urma ce las
Primul pas.....o lume de piatra
Ramane in urma....e doar o pata
Acum cand ma inalt spre cer....
Spre locul ce mi se parea mister....
Al pas....suflete pribege......
Ce nu au putut afla a lumi lege
Si cautat-au in zadar un scop
Dar ......nu si-au gasit un loc.
Si pas cu pas spre infinitul cer
Ce nu va mai fi de acum doar mister
Ci o lume a mea...unde voi putea
Sa veghez la ce mi-a fost drag
Cand hotarat-am sa trec acest prag
Zambesc si privesc de sus
Florile si frumosul apus...
Nu regret de loc pasul facut ....
Acum....totul a devenit trecut....
Cerul......de mult visam la el ...
Acum ....nu mi se mai pare efemer...
E lumea mea ...tacuta si pustie...
Calatoria pana la el ....
Nu mai e doar alegorie.

EmptySoul, 20 Septembrie 2011

sâmbătă, 17 septembrie 2011

NOAPTEA ….

Ca o perdea de stele ce se intinde.
Coboara incet ea ....doar ea ..
Stapana peste toti si toate...noaptea
Ne inconjoara si ne cuprinde
.
Si luna, doar ea pe cer stapana....
Atinge cu razele-i lungi argintii
Si codrii si munti si drumuri pustii
Totul se imbraca in lumina diafana ...

La geamul ce da inspre sat
Sta domnita cu al ei cavaler
Luminosi ca luna de pe cer
Soaptele curg neincetat...

Chipul le radiaza de fericire
Intre ei dragostea adevarata
Dragostea ce o simti prima data
Totul emana multa iubire

El o tine in bratele-i vanjoase
Si o saruta lung si apasat
Ii simte tacut al ei tremurat
Zambitor, priveste buzele frumoase...

Ca doi copii ce nu stiu ce-i durerea
Isi zambesc si soptesc in tacere
Chipul lor radiaza de placere
Mana-n mana au pornit spre valcea

Acolo, doar ei, sub clar de luna
Juraminte eterne ei au facut
Vantul, padurea si intregul tinut
Martori au fost, ca vor fi impreuna

Iubirea cea frumoasa si far` de pacate
A dainuit chiar de le-a fost si greu
Voiosi, frumosi si veseli sunt mereu
Caci dragostea e mai presus de toate


Emptysoul, 17 Septembrie 2011

vineri, 16 septembrie 2011

Vise spulberate….

In noaptea neagra-ntunecata
Ce se lasa peste tot si toate
Adorm si visez inca odata
Ca sunt o stea langa celelalte

Ca licaresc pe bolta-nstelata
Luminand feeric noaptea toata
Sa luminez...atat mi-a mai ramas
Cand viata mea face inca un popas....

Cand visele mi-au fost iar spulberate
Si sufletul iar aruncat in moarte
Ma-ntreb ce-a mai ramas din vise...
Nimic.....sperante ucise....

Vise, sperante...toate au fost furate
Cu un simplu gest, in miez de noapte
Mi-a ramas doar ura, tacuta si nebuna
Ce-a devenit pe-al meu suflet stapana

Vise spulberate in miez de noapte
Tacere....ura.....si iarasi moarte...
Raceala ce ma-nvata pas cu pas
Ca, din ce-am visat nimic nu a ramas.

Invat, ce-nseamna « sufletul de piatra »
Invat, ce-nseamna o usa incuiata,
Invat, ce-nseamna o ura nebuna,
Invat, sa seman zambet si sa culeg furtuna.....

Acum stiu ca doar in singuratate
Pot trece linistita peste tot si toate
Las in urma vise spulberate, soapte...
Las totul ...si ma pierd in neagra noapte...

Renunt de buna voie la sperante, iluzii
Refugiul meu...stihuri de poezii
Acolo unde melancolia ma inconjoara
Unde pot fi ....romantica de-odinioara

Unde nimeni nu-mi poate spulbera vise
Unde pot zbura cu aripile deschise
Spre lumea mea de basm si de poveste
Unde nu exista...”A fost....si nu mai este “

EmptySoul, 16 Septembrie 2011