DOARE...

Doare cumplit,

Blocul de piatra

Ce priveste neclintit

Spre infinit.

Un bloc de piatra

Rece, fara suflet

Ce sta tacut

Langa un mormant umed.

Priveste tacut, ingandurat

Sufletul cald ce a plecat.

Si doare…

Piatra se intreaba:

-Cum e posibil,

-Cand sufletu-mi e de piatra ?

Doare...din ce in ce mai tare..

Cu fiecare anotimp ce trece

Peste mormantul rece...

Ce legatura tainica poate lega

O piatra rece si grea,

De umedul mormant?

Tacere...Doar un cuvant

A pus pecetea grea,

Peste tacerea ce a legat

Mormantul, de piatra sa.

Durerea....

Nici vremea cu al ei alai

Nu a putut s-o-ndeparteze..

Nici ploile, nici vantul, nici zapada

Cazute ani si ani peste mormant

N-au reusit sa stearga acest cuvant...

Durere.

Privita, nu era decat o piatra

Ce sta de straja tacutului mormant.

O piatra ce-ncerca sa strige

Un nume...

Al celei din mormant.

O piatra, ce implora pe toti din cer

Sa reinvie...

 Sa reinvie acel suflet cald

Ce-acum era doar poezie...

O poezie scris-acum pe piatra.

Poezie..

 O legatura plina de mister

Intre o piatra rece

Si-un suflet efemer...

Si doare....doare cumplit de tare

Cand piatra plage

Plange acel suflet care

A fost odata cald...

Si-acum…fara suflare…

Si plage piatra

Strigandu-si durerea catre cer..

Implora toti zei stiuti si nestiuti

Sa redea viata acelui suflet

Ce-acuma zace mut

Sub umedul pamant.

Striga, implora, roaga!

Poate, poate

O ploaie calda, de vara

Mai poate elibera acea gheara

Ce tine strans si inclestat

Sufletul cald ce-a fost odat`.

Emptysoul, 06 Octombrie 2012

Ruga catre cer....

Un strigat inalt spre cer
O ruga fierbinte
Prin oceanul tacerii
Sa fiu lasata sa zbor !!!
Cer putina iubire..
Putina fericire
Ofer la schimb
O viata, un suflet, nemarginire....
Catre cer inalt o ruga fierbinte
Printre lacrimi ce-mi ard
Obrajii palizi de durere
Ochi-mi ridic catre inalt
Si implor in tacere
Sa fiu lasata macar odata
Sa ridic o scara, catre o poarta
Ce poate deschide...
O carare....
Plina de soare...
Iar de nu voi fi lasata
Sa o construiesc,
Treapta cu treapta
Macar sa-mi fie gasita
Aripa ce mi-a fost smulsa
Intr-o noapte.
Sa pot zbura, zambitoare
Printre vise si soapte...
O ruga inalt catre cer
O ruga plina de durere.
Sa-mi dea o clipa din infinit
In care sa pot spune
Am trait...
Infinitul acelor mii de ani lumina
Din el.....cer o farama
Un fragment de viata de om
Vreau puterea sa rup
Acele pagini scrise cu cerneala neagra
In cartea vietii mele
Pagini pline de durere
Tip catre cer
Ca vreau sa scriu cu alb
Noi pagini
In care spun cu sufletul deschis
IUBESC !!!!!
Iubesc!!! Traiesc!!! Un vis !!!!!

Emptys0ul, 13 August 2012

Copacul cel batran

Undeva, intr-un colt de gradina,

Uitat de lume,

Creste copacul cel batran

Fara varsta si fara nume.

Toata lumea a uitat de el

Ca exista...

Doar umbra ce o face

Mai aminteste oamenilor uneori ca ...rezista

Rezista falnic furtunilor de vara

Si crivatului, ce sufla cu putere

Intr-o zi mohorata de iarna.

De-acolo de sus, de la-naltimea sa

Priveste trist, toata lumea.

Isi roteste ochii spre cele patru zari,

Isi intinde crengile spre nesfarsitii nori.

Sperand ca cineva, odata-l va vedea.

Va scrijeli in scoarta sa...

Un cuvant, un semn, o litera...ceva...

Asa, se va vedea,

Ca nu a fost uitat!!!

Ca cineva...si-a amintit de el

Cu-adevarat!!

Dar nu s-a intamplat nimic din ce spera.

Nici umbra sa, cu care-i proteja

Nu i-a facut sa-i adreseze un cuvant

De multmire...sau...

O-njuratura, ca face frunze pe pamant.

Nimic...

De parca nici n-a existat

In acel colt de curte-ndepartat.

A incercat din rasputere,

Sa spravietuiasca in tacere

Indiferentei ce-l inconjura.

Doar iarna isi plangea a sa durere,

Lovindu-si crengile golase cu putere

Tipand, privind spre-naltul cer:

“ De ce? Este prea mult ceea ce cer?

Sa fiu vazut, apreciat,

Sa-mi fie cantul frunzelor o clipa ascultat?

Mi-as fi dorit sa pot vedea

Ca cineva-si lipeste urechea de scoarta mea,

Si-aude cum tipa viata-n mine

Chiar daca anii au trecut !!

Inca mai pot sustine

Un leagan de copil, pe creanga cea de jos...

Sau o casuta de povesti

Aici, printre frunzisul gros... “

Dar, nimeni n-a vazut cate putea

Sa faca pentru cei din jur,

Sau.....doar ca exista.

Si-atunci, a inceput sa se intrebe,

Privind intunecata zare:

“ Oare, de ce mai lupt cu disperare

Sa supravietuiesc atator secole tacute, trecatoare?

Am obosit sa lupt.

Puterea-mi e secata.

Iar seva, ce-alta data, viata imi dadea

Se scurge-acum tacuta

Catre pamantul rece.

Si-neaca tainica durere..

- Gata!! Acuma totul trece!”

Frunzisul se usuca si crengile se-apleaca,

Imbratisand pamantul, tacute, fara vlaga.

Din zare, nouri negrii de furtuna

Apar vijeliosi si cerul tot rasuna

Vantul prinde putere

Si-apleaca-n calea lui

Tot ce-i cuprins de tainica durere.

Dar dintr-o data, cerul intunecat

De-un fulger alb, puternic, fu brazdat!

Cu o ultima putere,copacul cel batran

Intinde-a `sale crengi si-si spune-n gand...

“ ACUM !!”

Un traznet lung, puternic, loveste-apoi cumplit

Copacul secular, de flacari e atins!

Si-n valvataia care l-a cuprins....

Isi spune-ncet, plangand...

“ Gata, ACUM, durerea... a luat sfarsit...”

22 iulie 2012

Mi-e dor.....

Mi-e dor de-a ta imbraţisare

Ce am simţit-o acolo, lânga mal de mare

Mi-e dor de ale tale şoapte,

Spuse atunci, la început de noapte...

Avand ca melodie de fundal,

Un val...

Şi ca sclipire de lumina...

Un licăr cald de lună plina....

Mi-e dor....de-al tau sărut..

Ce-a ars buzele mele...însetate de dorinţă...

Mi-e dor de sentimentul care l-am avut..

Ca sunt fiintă!

Nu doar un suflet mut....

Mi-e dor de tot şi toate ce-am trăit...

Mi-e dor de clipa cand secunda

S-a transformat în infinit ...

Mi-e dor acum de tot...si doare....

Doare distanţa.....doare atat de tare ...

Si totusi.....sufletul zambeşte...

De ce oare .....?

Pentru că ....iubesc... sunt fericita....

Singuratatea disparut-a-n zare!

Doua...

Doua frunze....
Ce se misca incet pe ritmul cantat de vant..
Doua aripi deschise
Ce te poarta lin pe unda unui cant..
Doua picaturi de ploaie
Ce curg ingemanate pe pielea-ti arzanda
Doi ochi....si inca doi...
Ce privesc in zare pustii si goi
Viseaza....Ca odata si-o data
Vor fi doi plus doi....
Doua brate deschise...
Ce cuprind cu drag, alte doua brate deschise,
Pline de dor, de patimi si iubire,
Cuprind universul, cu multa fericire....
Doi pasi....
Ce poarta un trup plin de dor
Pe cararile tacute ale timpului nemarginit
Cautand la infinit...
Alti doi pasi,
Sa-i insoteasca la drum
Renascuti din cenusa si fum....
Doua lacrimi...
Ce ard doi obraji schingiuiti de dor....
Aluneca incet...inecand acel dor mistuitor....
Doua buze....
Ce freamata de dorinta unui sarut arzator
Un sarut plin de pasiune si dor...
Doua inimi ...
Ce bat separat si totusi impreuna,
Cantand acea melodie nebuna
Melodia iubirii tainice, mereu visate...
Iubiri aproape si totusi departe...
Doua vise...
Se impletesc tacute in povesti scrise
Cu lacrimi, soapte, sperante aprinse
Doi...si totusi unul....
Cautand prin lume ca nebunul....
Inca unul...
Sa poata fi doi....
Sa poata spune....Noi doi!

Va multumesc doamna invatatoare...

Eram micuta cat un ghemotoc,
Cand gradinita-am terminat,
Iar primul clopotel din  toamna,
Cu clinchet vesel m-a chemat

De mana, incet, atunci m-ai luat,
In clasa eu timida am pasit,
In banca-ntai tu mai asezat,
Cu drag, atunci mi-ai zambit .

Cu mana tremuranda, stiloul eu l-am luat,
Si prima liniuta, stangace, am facut,
Cu calm si cu rabdare, tu mi-ai aratat
Apoi la bastonase si cercuri am trecut.

Incet, abecedarul eu l-am invatat,
Sub indrumarea-ti vigilenta,
Apoi ne-am apucat de socotit si numarat
Si matematica ne-ai invatat, atenta.

Trecut-au ani, si alte taine am patruns,
In cunostinte, istorie, sau lucru manual,
In muzica, desen...nimic nu-mi e ascuns,
Totul este acuma, cat se poate de real.

De am gresit, cu blandete ne-ai certat
De-am reusit ceva, cu noi te-ai bucurat.
Micutii, ce in clasa-ntaia tu i-ai luat
Iti multumesc acum, cu adevarat!

Iti mltumesc, ca m-ai crescut si invatat,
Ca taina scolii tu mi-ai dezlegat.
M-ai ajutat sa fiu ceea ce sunt acum
Si sigura pasesc pe-al vietii drum .

Dedicata doamnei invataoare...

De ce oare …?

 Am zburat….

Am zburat spre un dor ce a durut ingrozitor..

Si doare atat de tare….

De ce oare.. ?

Am visat....

Am visat... o lume de vis...un paradis..

Si m-am trezit ca doare atat de tare..

De ce oare .. ?

Mi-am dorit....

Mi-am dorit...un gram de fericire....iubire..

Am primit lacrimi, tacere, izolare...

De ce oare....?

Am vrut ...

Am vrut putina speranta....visare...

Si am gasit....numai tradare...

De ce oare... ?

Am intins...

Am intins bratele inspre pamant...

L-am rugat sa ma primeasca, cu mare ardoare...

M-a refuzat...

DE ce oare ...?

As vrea.....

As vrea sa imi gasesc odata un loc....

Intr-o lume tacuta, o singura carare...

Pe care sa pasesc ...fara sa mai intreb...

De ce oare ...

Am fost...

 Am fost...un vant usor..
 Ce am trecut prin viata voastra
 Si a lasat in urma lui ..
 Fire de praf...
 Ce pot fi scuturate incet
 Pentru a va continua drumul ...
 Am fost ...un val ..
 Ce a lasat pe ale voastre picioare
 Urme fine de nisip...
 Nisip...ce cu putina apa curata..
 Va fi spalat ..
 Si veti putea merge mai departe
 Fara sa va mai incomodeze
 Am fost ...un soare de primavara...
 Ce a incercat cu ale lui raze ...
 Sa va incalzeasca ...
 Norii...m-au acoperit ...
 Voi ati gasit ....
 Caldura bratelor ce v-au inconjurat...
 Si ati pasit mai departe
 Am fost ....o melodie ...
 Ce a incercat..prin acordurile ei
 Sa ofere fondul vietii voastre ...
 Dar melodia s-a oprit ...
 Iar voi ...
 Ati pasit mai departe zambind..
 Am fost...ce-am fost ..
 Dar nu mai sunt ...
 Acum ...sunt doar o umbra pe pamant.
 Ce nu va mai putea niciodata ...
 S-apropie de-un suflet cald...
 Ci doar ...de-o piatra...

 EmptySoul

Legenda unei sirene

Candva, demult, intr-un sat de pescari
Aflat pe malul marii inspre rasarit,
O fata-a marii si-un baiat, tineri vlastari
Se jucau... erau de nedespartit.

Impreuna paseau pe malu-inspumat,
Impreuna-au privit apusul de soare,
Stand pe nisipul fierbinte sau malul inghetat
Priveau in larg, cum treceau vapoare

Neptun din mare, cu drag ii privea
Cand pe mare cu barca plecau, ii ocrotea,
Salbe de scoici sau buchete de coral
Isi ofereau unul altuia in dar.

Timpu-a trecu, copii-au crescut
Unul de altul s-au indragostit
Din prietenia ce pana atunci i-a legat
O poveste de dragoste s-a depanat.

Poveste romantica, frumoasa si curata,
Ce stim cu totii, ca nu rezista niciodata.
Cand tanarul, o fata de pescar, atent, a privit
Pe data, de ea s-a indragostit.

Cu sufletul zdrobit si-n brate cu o prunca
In valul deznadejdii, tanara se-arunca.
Zeul Neptun, ca tata, in brate o primi
Si viata marii, el, atunci i-o darui.

De-atunci, pe jumatate om si jumatate zana
Traia acum in mare si devenea stapana
Insa.... cand la suprafata ea iesea
Cu ochii tristi, pe mal, pe tanar il cauta.

Pentru a-i curma aceasta povara
Tatal ei o blestema pentru prima oara...
Cu durere in suflet, ca orice parinte
Intinse mana si rosti un sir de cuvinte..

“- Sa nu mai sti, ce inseamna iubire
Sa nu mai sti ce-i tristete, nefericire
Sa nu mai poti sa iubesti niciodat
Ci doar sa vrajesti cu al tau glas minunat
De lacrimi si dureri sa fi mereu ferita
Inima ta sa fie, de-acuma impietrita
Iar de vre-un tanar, va face, un gest nechibzuit
In adancuri sa-si gaseasca, pe loc, al sau sfarsit !!

De-atunci tanara noastra SIRENA se numi
Frumoasa din poveste in mare locui
Din cand in cand la suprafata marii o zaresti
Insa de vocea ei , in veci sa te feresti.

Blestemul greu asupra ei apasa
Si vai de cel ce cade in a sa plasa
Caci nimeni, in veci si niciodata
N-a reusit sa rupa blestemul greu, de piatra.....


EmptySoul, 20.02.2012