SPUN NU !!!!

Am să spun Nu tristeţii ce m-apasa,

Singurătăţi ce îmi bântuie în casă.

De astăzi viaţa înapoi revine

Natura-ntreaga o voi prinde-n dans cu mine.

 Spun NU iluziilor efemere,

Ce au dansat în jurul meu mereu.

Spun NU dezamăgirilor eterne

Şi ruga-ndrept acum spre Dumnezeu!

Te rog, Tu Doamne, ochiul tău îndreaptă

Priveşte-mi sufletul ce încă-i de copil

Te rog îndrumă-mi paşi către calea dreaptă

Nu vreau s-ajung un suflet inutil.

Şi tot un NU am să mai spun acum

Gândirii negative ce m-apasa

Am să pornesc de azi pe un nou drum

Căci am văzut că viaţa poate fi frumoasă!

Note pe portative

Zile din viaţa mea
Note pe portativ
Le înşir încet cu penelul
Prinde contur o melodie...
E melodia vieţii mele
Urcă şi coboară...
La fel ca liniile dintr-un EKG
O notă mai sus
O lovitură a sorţii
O notă mai jos...
Tăcere deplină
Melodie...
Dulce şi amară.
Primăvara şi toamna
Vara şi iarna
Rece şi fierbinte.
Note...
Mai sus sau mai jos...
Cuvinte...
Mai dure sau mai blânde...
Note...
Secunde...
Toate la un loc dau naştere unui cânt...
Cântul vieţii mele
Cu bune şi rele
Dar partitura se termină
Notele se întunecă...
Dispar în întunericul vieţii
Iar dimineaţa reapar
Şi-ncep să compună o nouă filă
Dintr-o nouă zi de viaţă umilă...

Lacrimi purtate pe aripi de vânt...

Vântul bate cu multa putere
Pe malul mării este multă tăcere
Nici pescăruşii nu mai au curaj să zboare
Vântul sufla aici prea tare
Dar pentru mine, nu sufla deloc
Tăce, îmi ţine tristeţea în suflet, pe loc....
Aş vrea să bate cu multă putere
Durerea mea cu apa mării s-o spele
Şi lacrimile să mi le poarte departe
În zări negre, în mijloc de noapte...
Să le poarte în departe, sub formă de şoapte.
Pe-ale valurilor creşte,
Pe-ale vântului aripi de poveste.
- Te rog vantule, te implor în genunchi
În valurile mării să mă arunci
 Lacrimile să mi le transformi  în stropi de ploaie
Şi ochii mei să nu îi mai înmoaie.
Să cadă tăcute pe pământ,
Când e voi prinsă în rece mormânt.
Să  acopere ca o perdea deasă
Grădina verde, de la mine, de acasă
Florile să înflorească
Pomii iar să înverzească
Udate de lacrimile mele
Sper, aşa, păcatele să-mi spele...
- Şi mai vrea vantule ca să te rog
Să nu stai nicio clipa-n loc.
Să-mi iei lacrimile, când e luna nou
Să le transformi în stropi de rouă
Natura toată s-o îmbraci în ea
Atunci când va avea loc nunta mea
Şi pentru că nu am ştiut ce-nseamnă să zâmbeşti
Iar inima nu a ştiu ce-nseamnă să iubeşti
Te rog pe tine, vantule să porţi departe
Ale mele chinuri şi strigăte deşarte
În urma mea aş vrea să-ajuti ca să renască
Natura toată.....
Cu lacrimile ce mi-au curs pe fata-o viaţa....

~ Te rog mă iartă... ! ~

Te rog mă iartă, dacă am greşit...

Şi după cum ţi-am spus, n-am vrut să te implic

Tăcerea mea avea un rost anume

Să te feresc de gânduri şi frământări nebune...

Eu te iubesc, cu disperare mare

Să te rănesc, nu vreau!!! Dar cum pot oare

Să te feresc, să nu suferi că mine !!!

Să te implic mai mult de-atât, nu mi-ar fi mie bine....

Şi-aşa, sufletu-mi e cuprins de durere,

Că nu-ţi pot oferi mai mult, chiar de ai cere...

Neputincioasă sunt, în fata sorţii azi

Şi lupta e pierdută...dar NU vreau TU! să cazi !!!

Şi totuşi acum, la ceas târziu din noapte,

Îmi răsună în tâmple ale tale şoapte...

Zâmbesc, şi sufletul de bucurie-mi e cuprins,

Căci, putut-am să te zmulg din acel cerc închis.

Un cerc ce îţi stingea încet, încet

Sufletu-ţi minunat ce-ţi bate-acum în piept.

Mă bucur că a renăscut, a prins putere,

Asta e împlinirea şi menirea vieţii mele....

Să dau tăria şi forţa necesară

Celor din jurul meu: renasc-a doua oară...

E multmirea vieţii ce o am...

E bucuria mea din suflet...gram cu gram.....

Emptysoul, 21 Martie 2013.

~ Durere….~

Privesc cu ochii stinsi, intinsa zare

Si ma intreb in gand....ce doare,

Si de ce oare doare atat de tare ?

Doare tristetea ce imi curge-n vine,

Doare distanta ce ma desparte de tine,

Totu-i o dalta ce loveste-n mine.

O dalta si-un ciocan cu forta ma lovesc,

Si-al meu destin  in chinuri il cioplesc,

Iar eu, neputincioasa  si tacuta privesc.

Nu mai suport durerea ce m-apasa,

Negura ce-mi cuprinde a mea casa,

Tacerea, ce incet, peste mine, se lasa.

Privesc cu durere, cum sunt loviti,

Si tarati prin noroi, toti cei iubiti

Si de drame, la tot pasul, izbiti.

Ma dor ochii sa tot privesc aceasta drama,

Ma doare sufletul sa vad cum totul se destrama,

Sa vad cum viata-mi se transforma-n anagrama.

Ma doare si ma chinuie cumplit,

Al meu trup deja e ostenit,

Viata-mi se-apropie de-al sau sfarsit...

Doare, privind in urma ceea ce las...

Tipatul copiilor, ce sfasie al lor glas...

Privind la trupul meu sinucigas...

Si totusi, in lumea de apoi, nimic nu doare,

Asa ca o aleg sa-mi fie inchisoare.

Chiar daca, acolo, nu va fi vre-odata soare...

~ Sa mor as vrea ~

Sa mor as vrea, acum la mal de mare

Sa scap din neagra-mi inchisoare.

Sa nu mai stau doar sa privesc de dupa gratii

La libertatea celor ce mi-au fost ca fratii.

Sa mor as vrea, sa scap de al meu chin

De viata neagra, plina de venin.

De greaua povara ce umeri-mi apasa

De lumea din jurul meu, urata si mincinoasa.

Sa mor as vrea, acum in prag de primavara

Cand totul se trezeste la viata iara,

Eu nu mai imi doresc decat sa mor.

Sa scap de-a mea durere si chin apasator

Sa mor as vrea, sa uit de toate si de tot

De dusmanie, ura si minciuna, si toate la un loc

Sa scap de lumea asta rece, urata si fada

Sa nu mai vad cum rautatea-mi bate-n poarta.

Sa mor as vrea...e tot ce-mi mai doresc.

Fara regrete, aceasta lume as vrea sa parasesc

Din care nu am strans decat amarul si veninul,

Si am aflat ce-i suferinta si ce-i chinul.

Nu mi-am dorit decat iubire, tandrete, simplitate

Si am gasit in jur, multa minciuna si multa rautate.

Si recunosc fara sa-mi fie jena sau rusine,

Ca lumea asta rea, haina nu-i de mine.

Inadaptat-am fost, sunt si voi fi mereu,

Caci locul meu nu este-acolo unde-i rau.

N-am fost, nu sunt si nu voi fi vreo-dat

Un suflet rau, hain, de viata modelat.

Sarut….

Sarut incet, ploaia de stele

Ce cade tacuta peste pleoapele mele.

Si m-arunca pas cu pas in vise

Unde te-astept, cu bratele deschise.

Sarut incet, vantul ce adie usor

Si poarta pe-alui aripi al meu dor.

Si gandul meu ce zboara spre tine,

Visez ca de mana amandoi ne vom tine

Sarut valul marii ce se zbate-nspumat

Si sopteste al meu dor neincetat.

Si poarta tacut si incet catre tine,

Sufletu-mi chinuit si plin de suspine

Sarut cerul senin de primavara,

Si florile ce infloresc intaia oara.

Imi dau speranta ca exista un nou inceput.

Mult mai frumos decat al meu trecut.

Sarut mugurii copacilor ce stau in floare,

Ce se deschid sub razele de soare.

Privesc, ii vad, astept sa imi zambeasca,

Si umbra de tristete, din ochi sa-mi risipeasca.

Sarut pasarile, ce zboara spre orizonturi deschise,

Fara porti ferecate cu lanturi si lacate-nchise,

Si sper sa-mi dea speranta ca-ntr-o zi,

Cu drag, pasi-mi spre tine, imi vor calauzi.

Dar pan-atunci, nu imi ramane decat sa visez,

Ca iti sarut buzele, fruntea si ochii tai limpezi,

Visez...si ma trezesc in negura ce ma-nconjoara,

Tacuta, pustie, suferinda...si fara tine...iara...