luni, 20 februarie 2012

Legenda unei sirene

Candva, demult, intr-un sat de pescari
Aflat pe malul marii inspre rasarit,
O fata-a marii si-un baiat, tineri vlastari
Se jucau... erau de nedespartit.

Impreuna paseau pe malu-inspumat,
Impreuna-au privit apusul de soare,
Stand pe nisipul fierbinte sau malul inghetat
Priveau in larg, cum treceau vapoare

Neptun din mare, cu drag ii privea
Cand pe mare cu barca plecau, ii ocrotea,
Salbe de scoici sau buchete de coral
Isi ofereau unul altuia in dar.

Timpu-a trecu, copii-au crescut
Unul de altul s-au indragostit
Din prietenia ce pana atunci i-a legat
O poveste de dragoste s-a depanat.

Poveste romantica, frumoasa si curata,
Ce stim cu totii, ca nu rezista niciodata.
Cand tanarul, o fata de pescar, atent, a privit
Pe data, de ea s-a indragostit.

Cu sufletul zdrobit si-n brate cu o prunca
In valul deznadejdii, tanara se-arunca.
Zeul Neptun, ca tata, in brate o primi
Si viata marii, el, atunci i-o darui.

De-atunci, pe jumatate om si jumatate zana
Traia acum in mare si devenea stapana
Insa.... cand la suprafata ea iesea
Cu ochii tristi, pe mal, pe tanar il cauta.

Pentru a-i curma aceasta povara
Tatal ei o blestema pentru prima oara...
Cu durere in suflet, ca orice parinte
Intinse mana si rosti un sir de cuvinte..

“- Sa nu mai sti, ce inseamna iubire
Sa nu mai sti ce-i tristete, nefericire
Sa nu mai poti sa iubesti niciodat
Ci doar sa vrajesti cu al tau glas minunat
De lacrimi si dureri sa fi mereu ferita
Inima ta sa fie, de-acuma impietrita
Iar de vre-un tanar, va face, un gest nechibzuit
In adancuri sa-si gaseasca, pe loc, al sau sfarsit !!

De-atunci tanara noastra SIRENA se numi
Frumoasa din poveste in mare locui
Din cand in cand la suprafata marii o zaresti
Insa de vocea ei , in veci sa te feresti.

Blestemul greu asupra ei apasa
Si vai de cel ce cade in a sa plasa
Caci nimeni, in veci si niciodata
N-a reusit sa rupa blestemul greu, de piatra.....


EmptySoul, 20.02.2012



Photobucket