Cine suntem noi?

Cine eşti tu ?

Cine sunt eu ?

Cine sunt ei ?

Suntem îngeri, sau poate zei ?

Sau poate diavoli,

Din iad ieşiţi la lumină...

Sau.....doar..

Acei actori de pantomimă

Ce-şi pictează pe faţă o mască...

E..armura trupească....

Sub ea...nu vei ştii niciodată

De-i un suflet cald, său...

O inimă de piatră.

De iubeşte sau duşmăneşte

De-i credincios sau păcătuieşte

De-i bun sau rău..

Toţi ne ascundem,

Sub măşti de gheaţă,

Încercând în acest fel

Să trecem prin viaţă....

Cine suntem noi?

Suntem viaţa în sine,

Trupuri zbucimate

Aruncate în lume,

Menite s-alerge fără popas,

Ascultând al sufletului glas.

Eu, tu, el, ea.....

Noi....

Tăcuţi în lumea asta,

Pustii şi goi...

Simpli actori

Ai teatrului ce se numeşte viaţa

Jucători de roluri  în ceaţă,

Cu ochii trişti, urmărim un far,

Să ne conducă la mal....

Dar farul se stinge,

Ne pierdem în noapte

Ascultând numai şoapte

De la suflători, din negre caverne,

În timp ce cortina cade...

Şi-actorul...

Dispare în noapte...

Întrebându-se cu ochii goi,

Cine suntem noi....?

26 Mai 2013

Mi-e dor, iubite….

Mi-e dor, iubite, de al tău sărut

Ce m-a vrăjit încă de la-nceput

Mi-e dor, iubite, de a ta îmbrăţişare,

Ce-o simt şi azi, tot la apus de soare

Mi-e dor, iubite, de ale tale şoapte

Ce le aud şi-acum, în miez de noapte

Mi-e dor, iubite, de-a ta mângâiere

Ce a ştiut, să şteargă, orice durere

Mi-e dor, iubite, de dragostea ta

Ce în tăcere, sufletu-mi înconjura

Mi-e dor, iubite, de-a ta pasiune

De-acele momente în doi, nebune

Mi-e dor, iubite, să fim iară doi

Sub clar de lună, doar marea şi noi

Să ne iubim mereu, ca-ntaia dată

Şi împreună să clădim aceeaşi soartă

Şi mai vreau, iubite, să fim iarăşi doi

Să clădim o lume, doar pentru noi,

O lume doar de iubire şi visare,

Aşa cum a fost atunci, pe mal de mare....

Mona Nechita

19 Mai 2013

Actorul de pantomimă

La colţ de stradă

Un actor

De pantomimă.

Pictat pe faţă-n alb şi negru

Fără vină.

Culege-o floare,

Desenează un soare...

Pe faţă...

Pictura-i râde, dar oare...

Sufletul lui, cum este?

Doare...

Culege stele

Să le ofere

La fete.

Şi tace.

Doar gesturi face...

Adună picături de rouă,

Şi face salbe.

Le oferă trecătorilor, sperând,

Într-o lume mai bună, nouă.

Spera că gesturile lui,

Să încălzească inima oricui.

Dar... inima lui...

Cine-o-ncalzeste?

Sufletul lui.....

Cine-l trezeşte...

La viaţă?

Speranţă...

Spera că prin gesturi mute,

Să împrumute,

De la cei ce privesc...

O picătură de viaţă,

Care să-i şteargă de pe faţă,

Pictura de gheaţă.

Şi pe buze să-i înflorească,

Un zâmbet adevărat

Nu acea mască.

Întinde mâinile

Cere-ajutor

Dar...

Nici un trecător

Nu-i întinde o mână

Să-l aduca-napoi....

În lumea lor...

În lumea oamenilor...

Să-l scoată din lumea tăcută

Unde-a fost aruncat fără vină...

Lumea... mută

A actorilor de pantomimă.

Aruncat

Obligat

Să poarte o mască.

Pictura nefirească

A bucuriei eterne.

Dar..

Sufletul lui geme.

Ţipă

După un zâmbet real!

După....un gest banal,

Care să-i şteargă de pe faţă

Lacrimile.

Ce curg  sub mască,

În picături de gheaţă.

Priveşte în jur,

Doar trecători,

Sau simpli spectatori

Ce-aplauda-n tăcere

Teatrul jucat de el

Fără plăcere.

Menit s-ascundă

A lui durere..

Himere...

Tăcere..

09 Mai 2013

Furtuna

Natura-i nebună,

Viaţa…la fel

Căci după vreme bună

Cerul se-acoperă cu…

Nori de furtună.

Natura se-agita,

Viaţa la fel,

Furtuna, suferinţa,

Nu mai sunt doar mister.

Perle de lacrimi

Ard un obraz,

Corpu-i copacul,

Într-un vânt de necaz…

Se-apleacă,

Aproape se frânge....

Marea vuieşte-n adâncuri,

Nebună...plânge,

Cu lacrimi de spumă,

Implorând soarele să lupte

Cu norii de furtună.

Catarge se-nclină,

Ameninţător,

Soarele se-ascunde,

Într-un spate de nor.

Vorbe şi şoapte,

Se pierd în noapte...

Se-ascund în tăcere

Într-un aprig dor..

Mări agitate

Ape fremătânde,

Suflete zbuciumate

Inimi sângerânde

Valuri...

Lovite cu putere de stânci,

Vieţi...

Izbite de aprige năluci,

Dar....Ca şi-ntr-o poveste,

Să-nvingă, ce-i frumos reuşeşte.

Soarele,

Risipeşte norii de furtună,

Dragostea,

Distruge-acea ură nebună.

Natura prinde viaţă

Viaţa prinde putere,

Tot ce-i frumos,

Acum, dreptul îşi cere.

Soarele străluceşte,

Chiar dogoreşte.

Viaţa-i frumoasă,

Pentru cel ce iubeşte.

Orice furtuna-şi are rostul ei

În viaţă,-n natură

Priveşte-o doar...dacă vrei.

De-i înţelegi rostul,

De-i înţelegi menirea...

Doar asa, prin ea...

Vei atinge-mplinirea...

07 Mai 2013

HRISTOS A ÎNVIAT !

Sfânta noapte-a Învierii,

S-a v-aducă azi în casă,

Lumina caldă a-mpacarii

Şi belşug pe masă.

Pace multă, bucurie,

Spor în toate, veselie.

Iepuraşul săltăreţ,

Să vă lase-n coşuleţ

Ouă plinde de surprize,

Şi când le ve-ţi ciocăni,

Fericiţi cu toţi ve-ţi fi.

Alături de cei dragi vouă,

Scăldaţi în Lumină nouă,

Pe Hristos să-L pomeniţi

Şi cu drag să Îl cinstiţi!

E acuma mă retrag,

Dar să spun de-aici din prag,

S-aveţi Paste Fericit !

Şi cu totul împlinit!

Şi vă mai spun de-ndat`

HRISTOS A-NVIAT!

6. Mai. 2013

Primavara la mal de mare

Şi aici la mal de mare,

Primăvara-i schimbătoare

Ba e iarnă, ba e soare

Trec din cizme în sandale

Ba e ger, ba plajă fac

Nu mai ştiu cu ce mă-mbrac!

Tu! Primăvara nebună,

Stai pe loc măcar o lună !

Că m-ai zăpăcit de tot!

Am ajuns la nevricale!

Ba fac foc şi vreau sarmale,

Ba la sucuri mă gândesc,

Ca de cald eu mă topesc.

Da decide-te odată!

N-o mai face-atata lată!

Lasă pomii dragi în floare,

În grădini, flori zâmbitoare.

De te mai revolţi odată,

Te-oi lovi cu o lopată,

Pe pământ să te aduc,

Să te-admir şi să te cânt,

Pe toţi să ne încălzeşti,

Şi pe vara s-o trezeşti !

26.Aprilie 2013

Condamnarea

Ce sunteţi voi pe-această lume?

Sunteţi nimicuri fără nume,

Ce ştiţi cu vorbe s-aruncaţi,

Dar oare, voi chiar nu ştiaţi,

Că vorbele-s că bumerangul

Tu...îl arunci,

Dar, de se-ntoarce, îţi ia capul?

Urechea la mincini v-o aplecaţi

Şi gura slobodă voi o lăsaţi,

Dar nu ştiţi oare că....

Minciuna-i ...un banal balon,

Pe care-l umfli..

Şi îl tot umfli....până face bum!

Şi adevărul iese la iveală...

Cu tot, cu faţa voastră cea reală.

Şi socoteală, dacă vi se cere

Deveniţi brusc, lapte şi miere,

Începeţi să vă agitaţi,

Şi vina repede-o pasaţi.

Dar când mereu, voi, judecaţi

Pe unul, altul...nu-ntrebati

Care este povestea lui,

Şi soarta inculpatului.

De ce s-a întâmplat aşa,

Ce greutate-l apasa,

Voi... doar îl condamnaţi.

Şi-n sinea voastră mult vă bucuraţi.

Azi râdeţi, că a-ţi pironit

Şi doborât, un suflet prigonit

Dar viata-şi are sensul ei,

Toţi suntem oameni şi nu zei.

Iar roata vieţii se învârte,

Şi voi, ce odat-ati fost juraţi,

O să luaţi a voastra parte :

Să fiţi chiar voi.....

Condamnaţi!

01.Mai.2013