Echilibristica

Viata,

o culme intinsa intre doa steiuri

perfect intinsa.

Cu pasi mici, nesiguri uneori,

pasim pe sfoara vietii,

avand in maini

prajina echilibrului, a demnitatii.

Doi pasi in fata, un balans,

un pas in spate.

Greu, se inainteaza greu si incet.

Echilibristica curata.

Demnitatea

atat cat exista,

mentine echilibrul

la trecerea prin viata.

Cu cat demnitatea este mai mare,

cu ata echilibrul este mai bun.

Jos, in haul existentei meschine,

mii de cadavre.

Oameni fara demnitate,

fara echilibru,

pierduti pe linia vietii.

Mii, zeci de mii,

iar prin viata,

putin foarte putini

care tin strans in mainile loe

prajina demnitatii.

Dar si la unii dintre acesti"putini",

prajuna s-a scurtat.

Echilibru precar...

Vor pica? Nu vor pica?

Au curaj sa se aplece pe acea culme fragila

si sa mai adune farame de demnitate

pentru a-si gasi echilibru?

Greu de spus,

Dar si mai greu de facut....

Demnitatea si echilibristica:

mana in mana pe drumul vietii.

Mona.

5 Mai 2014