Am început şi eu să ştiu ce e
iubirea
Am început să înţeleg ce-i împlinirea
Şi visele-mi au prins încet contur
Să nu va mai băgaţi, eu vă
conjur !
Şi am găsit un gram de linişte tăcută
În fata fericirii privesc acuma
muta
În mine ati-aruncat cuvinte grele
De ce pătrundeţi azi, în visele
mele ?
Mi-am regăsit iar freamătul
ce-ascuns
Zăcea acolo-adanc, şi-şi aştepta răspuns,
Privirea, ce odată, mi se pierdea în
zare,
Azi este veselă, luceşte, este surâzătoare.
Dar aţi văzut schimbarea şi nu v-aţi
bucurat,
Din contră, voi, în mine, cu
pietre-ati aruncat
De ce, de ce, de ce....vin eu acum
şi-ntreb
Vreţi iarăşi să mă-nchideti în
tainicul pohreb?
De ce nu mă lăsaţi, să-nvăţ iar a
trăi,
De ce sufletu-mi trimiteţi, iarăşi,
în pustii
De ce daţi foc speranţei ce-şi
face-acuma loc
Vreţi iarăşi să mă prindeţi într-un
murdar voloc?
De ce, voi, care, sânge din
sange-am fost
Vreţi să-mi reaiu, vechiul meu trăi
anost
De ce nu aţi putut alăturea să-mi
fiţi
Şi fericirea mea pe chip să mi-o
citiţi
Dar astăzi fug, îmi urmăresc
destinul
Nu-mi pasă, de-n urma mea rămâne
chinul
Şi-am să vă las pe voi să vă-ntrebaţi
aşa....
De ce, de ce, de ce.....asta-i
purtarea mea...
14 Aprilie 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu