Vreau linişte !!

Chiar nu-nţelegeţi ce mereu vă spun?

Vreau linişte ! atât ! şi al meu drum!

Luaţi tot ! luxul, averi şi fericire !

Eu nu mai vreau decât a mea iubire !

Nu vreau palate, bogăţii, dară nici bani

Vreau doar....să îmi trăiesc ultimii ani

În linişte deplină şi-n uitare

Departe de lume şi departe de mare

În codrul cel negru, în pădurea cea deasă,

Vântul să-mi facă din frunze-a mea casă,

Pământul să-mi fie pat pentru noapte,

Muşchiul cel verde-nvelis pentru pleoape.

Vreau luna...lumină palidă de noapte,

Şi lacul...cu ape tulburate-ncet de şoapte,

Oglindă să fie-mi, pentru chipul de umbră,

Ce fantomatic aleargă, pe poteca sumbră.

Mai vreau ca apa limpede din cel izvor

Să spele piatra.. al meu nume scrijelit uşor,

Să nu se vadă, decât în bătaia rece-a lunii.

Şi trupu-acoperit de muşchi, de ochii lumii.

Uitaţi-mă, atâta vă mai cer în acest post!

Să v-amintiţi de mine nu mai are rost.

Căci pentru voi,doar umbra-s pe pământ,

Şi corpu-mi zace, lângă mama, în mormânt.

În viaţă, mai sunt doar pentru cei dragi mie,

Pentru copii, a mea iubire dar şi poezie.

Pentru ceilalţi sunt moartă şi-ngropată,

Şi las în urma mea doar un nume pe piatră.

Cer linişte! Vă cer acuma linişte deplină!

Vouă, celor ce m-aţi acoperit numai cu vină!

Aţi aruncat în mine cu pietre, cu noroi,

Nu v-aţi gândit, că, toate întoarce-s-or-napoi?

Astăzi, eu linişte aşez,  acuma între noi,

Nu o să ştiţi de mine, nu voi mai şti de voi

Tăcere, linişte, distanţă, cruda moarte,

Rămân în urma mea, iar eu mă pierd în noapte....

23. Aprilie. 2013