În doi

“Te rog mă iartă”, tu mi-ai spus

“În ochii tăi, durere eu am pus,

Nu meriţi şi nu trebuie să fie-asa

Eşti tot ce vreau în viaţa mea”

M-ai prins de mână, m-ai îmbrăţişat

Cu patimă nebună, încet m-ai sărutat

Plângeai......şi îţi cereai iertare-ncet,

Te-am luat în braţe şi te-am strâns la piept.

Cu mâma, lacrimile îţi ştergeam,

În ochi, eu te-am privit şi îţi şopteam

“Iubirea mea,-ntr-o dragoste adevărată

Scuzele, nu îşi au locul, niciodată”

Tăcerea-i, chiar mai bună decât toate,

Şi un gest tandru, stinge, orice răutate.

Un simplu gest, plin de iubire, gingăşie

Poate-ncalzi oricând, o inimă pustie.

M-ai strâns uşor,atunci, la al tău piept,

Şi sufletele noastre cântau într-un duet,

O melodie tandră, pe portativ de pasiune,

E melodia dragostei copilăreşti, nebune.

Într-un sărut, buzele noastre s-a unit,

Cu frenezie, ele dragoste-au pecetluit,

Trupuri, ce tremurau, de apriga dorinţa

Au devenit un tot...o singură fiinţă.

Şi sub cearşafuri de mătase, goi,

Fumam zâmbind, ţigarea de apoi

Căci după cearta, împăcarea-i dulce...

Pe culmile plăcerii, ea poate să te urce.

Şi după cearta rece şi dragostea nebună,

Jurat-am amândoi, să fim doar împreună,

Şi nimeni, în veci, nimic şi niciodată

Indiferent ce-ar fi, să nu ne mai despartă.

Dragostea-i frumoasă, cât fi-vom amândoi,

Copilăroşi, romantici, căci ăştia suntem noi.

Nostalgici, visători, chiar de bătrâni vom fi

Şi-om fi înconjuraţi, de-ai noştrii dragi copii.

Iubirea cea frumoasă, azi lecţie ne-a dat,

Să nu credem în vorbe, doar în suflet curat.

De-om şti s-apreciem, pe cel de lângă noi,

Îmbătrânim în doi, nu singuri, tristi şi goi.

25. Aprilie 2013