Pentru o fărâmă de iubire

Mi s-a deschis în vis o carte

Mi s-a şoptit cu glas de şoapte

Că dacă vreau un gram de fericire

Şi o fărâmă de iubire

Ar trebui s-amanetez ceva....

Mă-ntreb ce aş putea?

Privirea, mi-o primeste-n amanet?

Sau inima ce bate-acum în piept?

Mi-aş da o mâna-n amanet,

Pe-a doua, mi-aş păstra-o

Să te pot strânge la piept.

Poate-un picior să îmi primească

Al doilea l-aş opri să pot sări.

Până la tine să ajung

În braţe să te strâng.

Şi trupul mi l-aş da,

De l-ar primi aşa,

Mut, slut şi schilodit

De dragoste orbit.

Însă mai e ceva, ce ştiu că nu aş da.

Nu l-aş băga în amanet...

E sufletul ce-i viu încă piept

Şi freamătă de dorul tău...

Te strigă...dar din noaptea grea

Răsună doar un vag ecou.

Întreb, şi poate cineva îmi va răspunde

Ce aş putea, la ceas târziu, eu vinde

Să te pot strânge iar şi iar la piept

Să nu îmi dau şi sufletul în amanet...