Tăcere muta….

Doar priviri…

Atât voi mai lăsa că amintiri

Şi-un suflet...

Ce vreau să fie-acuma călător

Prin lumea mea de muritor...

Gura...

Pecetluită fi-va pe vecie

Şi va vorbi

Doar printr-un vers de poezie..

Un vers fără cenzură...

Un vers fără venin şi ură...

Iar cineva, de-ar vrea să-l înţeleagă...

Am să-l invit în lumea mea ...

În lumea poezie...

Ce mie-mi este-atat de dragă...

În rest...

Tăcere muta....

Tăcere surdă, apăsătoare...

Doar pentru unii....Căci pentru mine...

E zgomotul de fond...

La fel ca şi întinsă mare.

Ascult-o....

Poţi? Tu călătorule prin vreme

Poţi auzi frumoasă mare ?

O auzi azi cum geme?

Îi auzi strigătul de suferinţă?

Cel de durere, dar cel de dorinţă ?

Ea îşi întinde bratele-valuri azi spre ţărm

Le vezi ? Le înţelegi menirea ?

Nu...Pentru că nu îi înţelegi tăcerea...

Linişte...

Doar marea şi eu

Voi striga odată cu ea

Îmi voi striga durerea cea crudă şi rea !

Strigătul meu mut...

Doar cerul îl va auzi...

În rest, se vor vedea doar...

Doi ochi ce vor luci zglobii

Mascând tăcerea muta...

La fel ca marea ce luceşte..

Perle de spumă

Clar de lună....feerie nebună.....

Eu....ea...cufundate în aprigă furtuna...

Noapte....Marea se retrage-n adâncuri...

Pe nisip....urmele mării...spume de valuri....

Noapte...mă retrag în tăcere...

Pe hârtie..urme de versuri rebele, stinghere

Cuvinte fără noima-nsirate

Dar toate la un loc adunate

Vor ţine loc de strigăt

Al mării, al meu....

Ea se retrage, eu... la fel...

Mă retrag din lumea dura

Îmi voi impune...auto-cenzura...

Tăcere...tăcere muta..

Dar las în urma mea o poezie şchiopa, slută...

Voi,ce veţi reuşi să înţelegeţi al său vers

Deschisa-ţi uşa micului meu univers

Şi-o-ţi înţelege a mea tacere-apasatoare....

Tăcerea mută, ţipata undeva la ţărm de mare .....

23.Aprilie.2013