Actorul

În sala de teatru arhiplină,

Se joacă o piesă

Cu titlu impunător.

În rolul principal,

Un biet actor, fără nume sonor.

E piesa lui de debut.

De bine va juca,

Va ajunge un nume cunoscut.

De nu, va rămâne doar un biet actor.

Îmbrăcat în haine de gală,

Repetă pentru ultima oară

Rolul ce i-a fost dat.

Costumul ce-l poartă este parte din rol.

Un costum de clasă,

Ce atârnă greu pe umerii fragili.

Nu e-nvăţat cu el.

El n-a purtat în viața sa

Așa ceva.

El, a trăit de azi pe mâine,

Jucând la colț de stradă, câte-un rol,

Pentru o pâine.

Azi e actor, pe-o scenă mare.

Lângă el,

O actriță model

Ce-l văzuse în stradă.

Și ea poartă hainele de rol.

Haine luxoase,

Cum numai case mari de modă

Pot coase.

Le poartă mândră.

E-nvatata cu ele

Doar e o divă.

Pe scenă, o stea între stele.

Astăzi, va juca lângă ea, rolul vieții lui.

Testul suprem.

De-l va trece, nume cunoscut va fi,

De nu, iar se va pierde

În întunericul unor străzi pustii,

Și va ajunge iar un biet actor,

Ce va juca mereu şi mereu,

Același banal rol.

Va râde, va plânge,

Mascând a lui durere

Așa cum trecătorii îi vor cere,

Doar ei vor mai putea fi spectatorii

Singurului rol care l-ar mai putea juca.

Rolul actorului din viața sa.

Și-n pălăria mâncată de molii

Ce-i așezată într-un colț

După ce vor privi,

Cu toţi vor arunca

Câte-un bănuț.

Și vor pleca

Zicând în sinea lor:

Un ban, pentru un biet actor.

Să-şi cumpere o pâine.

Căci a jucat frumos, un rol.

Rolul real,

Al unui suflet muritor.

19 Martie 2014

Mona.