Mi-e dor !

Mi-e dor de casa părintească, 
Mi-e dor cumplit de-ai mei părinți, 
Mi-e dor de-mbratișarea îngerească, 
Mi-e dor de voi, acum că sunteți sfinți.

Mi-e dor de iarba verde de acasă,
Să merg desculță iar prin ea, mi-e dor,
Mi-e dor să ne-așezam cu toți la masă,
Și să sporovăim cu toți de zor.

Să povestim de vrute și nevrute,
De tot ce-a fost, ce este, ce va fi,
Să facem planuri multe și mărunte,
Să-mi alinați durerea inimii.

Aș vrea să va mai văd încă o dată,
Și să v-aud odată, aș mai vrea,
Să m-așteptați în poarta dărâmată,
Sau chipul,să vi-l văd după perdea.

Mă-ntorc acum, degeaba-n casa goală,
Nu mai e nimeni să m-aștepte-n prag,
Să mă întrebe ce-ai făcut la școală,
Sau cine mai îmi este-acuma drag.


Acum, căsuța bătrânească e pustie,
Voi ați plecat de-o vreme dintre noi
Nu mai e nimeni ușa s-o descuie
Părinții mei, mi-e tare dor de voi!

Cât voi trăi, am să v-aștept acasă,
Cu lumânări aprinse în ferești
Voi să-mi zâmbiți din rama de pe masă,
Și să-mi trimiteți vise cu povești...

14 Martie 2014

Mona.