Și ninge tăceri...

Și ninge tăceri, în nopți lungi de iarnă,
Cândsuflet pribeag nu poate să doarmă,
Și ninge tăceri, peste vieți chinuite,
Cedorm la răscruci, de ninsori troienite.

Și ninge tăceri prin geruri de iarnă,
Dinceruri zăpezi, încep să se-aștearnă,
Și ninge tăceri peste mări înghețate,
Valu-mpietritprinde suflete moarte.

Și ninge tăceri, peste munți solemni,
Coroanevor face toți brazii cei demni,
Și ninge tăceri, peste tot, peste toate,
Dindimineți tăcute, până în miez de noapte.

Și ninge tăceri, peste strada pustie,
Pestecasa ce-o numești azi, copilărie,
Și ninge tăceri, peste-amintiri ce-au apus,
Pestepărinți ce privesc acum, de sus.

Și ninge tăceri peste sufletul meu,
Unsuflet tăcut, ce-a știut doar ce-i greu,
Și ninge tăceri, acum, în miez de noapte,
Îmbrăcândîn nea și ultimele șoapte....


Mona. 

December 12, 2013 at 7:25pm