Un soare cald și blând, cuprinde azi
pământul,
Prin frunzele plăpânde, adie încet
vântul,
Mă simt și eu o frunză, ce seva-și
trage-ncet,
Și-și cumpără, spre viață, acum,
un nou bilet
Când printre crengi de pom, abia
înmugurite,
Răsună triluri limpezi, de păsări
înrudite.
M-am contopit cu ele; om, am uitat să
fiu,
M-am transformat în spirit, liber,
dar încă viu.
Și în grădini pământul, acuma
înverzește,
Din rondurile verzi, o floare
înflorește.
Ei am să-i dau pe veci și floarea
vieții mele,
S-o-nvețe cum să crească, sub
ploile rebele.
Privesc în jur, plăntuțe, timide se
ivesc,
Udate-n zori de rouă, sub soare ele
cresc.
Mă regăsesc în ele, asta e viața
mea,
Om, am uitat să fiu, în lumea asta
rea.
Azi parte fac din toate, puțin câte
puțin,
Și silă mi-e de viața, ce-a fost
numai un chin,
Mai caut încă omul, ce-aș fi putut
să fiu,
Dar nu îl mai găsesc, acum e prea
târziu,
Adulmec în tăcere, mirosul
primăverii,
Sunt parte a naturii, în așteptarea
verii,
Om am uitat să fiu, sunt o mică
venulă,
Pierdut identitate, azi, o
declar....nulă.
12. Martie 2014
Mona.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu