Te-am construit din vise

Noapte după noapte,

Visam o umbră,

Nălucă stingheră.

Mă bântuiai.

Am încercat să adun,

Noapte de noapte,

Șoapte .

Și să îmbin frânturi din tine.

Te-am construit din vise,

Din cuvinte nescrise.

Tu umbră de nălucă,

Ai prin chip.

Un chip fără contur.

De ce?

Visele nu au contur...

Te visam în fiecare noapte..

Îmi șopteai șoapte,

Ce doar eu le puteam înțelege.

Îmi șopteai că mă iubești,,

Îmi șopteai că mă dorești,

Îmi șopteai că vrei să știi...

Cine ești.

Atunci, într-o noapte,

Te-am udat cu lacrimile mele,

Să prinzi formă de trup.

Am adunat bucățele de stele,

Le-am pus în ochii tăi,

Ce luminează acum, la fel ca ele.

Ți-am dat o formă,

Ți-am dat un chip,

Dar nu aveai suflet.

Așa că....

Am întrebat luna,

Și norii de pe cer,

Cum să dezleg acest mister.

Din noapte,

O voce mi-a răspuns:

Un suflet trebuie răpus!

De unde suflet eu să iau,

Că ție viață azi să-ți dau?

Știu! Am găsit!

Sufletul meu!

Așa că,

În noaptea cea cu luna plină,

Și sub protecție divină,

Am dezlegat acest mister:

De suflet..am făcut transfer.

Tu ai prins viață,viață mea,

Ai grijă acum, ce faci cu ea.

Acuma, eu nu mai am chip

Numai am formă

N-am nimic...

Acum,

M-am preschimbat în piatră,

Și-am să te rog, numai odată:

Să-ți aminteti mereu de mine,

Atuncea când ți-o fi mai bine,

Și-o altă viață dacă ai,

Triste-i uitări să nu mă dai....

14 Martie 2014

Mona.