Aș vrea....

 Aș vrea.... 

  

 Aș vrea să țip! 

 Dar vocea-mi este mută, 

 Mă doare iar, durerea surdă, 

 Mă doare nepăsarea ta, 

 Te-alung acum din viața mea. 

  

 Aș vrea să plâng ! 

 Dar ochii mi-au secat, 

 De când în lume ai plecat, 

 Lăsându-mă în urma ta, 

 Tu pleacă-acum din viață mea! 

  

 Aș vrea să strig! 

 Dar nu mai am putere, 

 În urma ta,-i lăsat tăcere, 

 Între noi doi, a fost ce-a fost 

 Să-ți ceri iertare, n-are rost. 

  

 Aș vrea să șterg! 

 Dar nu mai am ce șterge, 

 Pot numai amintiri culege, 

 Și să le țes în broderia vieții, 

 Să le-nramez cu lăcrima tristeții. 

  

 Aș vrea să fug! 

 Dar nu mai am putere, 

 Mi-s pașii împletiți azi cu durere, 

 Sufletu-mi, l-ai transformat în cioburi, 

 Dispari, ascunde-te în scorburi! 

  

 Aș vrea să uit! 

 C-am existat vreodată, 

 Că mi-am croit această soartă 

 C-am fost un om, în asta lume, 

 Dispari, nălucă fără nume! 

  

  

 14 Martie. 2014 

 Mona.