marți, 18 martie 2014

De-aș putea...


De-aș putea...
Aş scrie despre tristeți ucigătoare,
De-aș ști, aș scrie ce anume doare
Dar sunt prea multe și nu mai știu
Despre ce anume, aș vrea să scriu....

De-aș putea...
Aş scrie despre ziduri de piatră
Spălate de lacrimi din mare cea moartă
Și despre valuri, ce se sparg la mal
Purtând sinucigaș un trup pe val...

De-aș putea...
Aş scrie despre un suflet ce urlă,
Strigându-şi durerea din vechea turlă,
Strivit de greutatea unor lacrimi de piatră
Blestemând tăcut, a lui cumplită soartă.

De-aș putea...
Aș scrie, dar mintea mi-e goală
Mâini amorțite se-așează în poală
Durerile-s multe, nu pot să le tip,
Rămân o fantomă fără umbră și chip.

De-aș putea...
Aş scrie, dar lumânarea se stinge
Moartea cea crudă, viața învinge.
Pagini goale se risipesc peste tot...
Aș vrea să scriu...dar nu mai pot...


18 Martie 2014


 Mona.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu