Azi am ucis...

Azi, am ucis o pasăre cântătoare,

O privighetoare.

Cântecul ei era mult prea trist.

Încât întristase și vântul,

Biet flautist.

Așa că , am omorât-o cu un foc de armă

Zgomot surd, dâră de fum și bum.

Gata.Am făcut-o pe veci s-adoarmă!

Azi, am ucis o floare de lăcrămioară,

Încă de când era rădăcină,

Și vroia să răsară.

Florile ei erai prea triste,

Semănau cu lacrimi,

Gata să fie strânse-n batiște.

Așa că, am rupt-o din rădăcină.

Am omorât-o. Hm, totuși fără vină!

Azi am omorât un pom,

Încă puiet, mic, cât un om.

Creștea deja înconvoiat.

Păcat.

Ar fi fost smuls ușor din rădăcină,

De prima furtună mai lină.

Așa că, l-am rupt, omorandul

Ar fi umbrit degeaba pământul!

Azi am ucis,distrugând, o mică chitară

Strunele ei, cântau dezacordate într-o seară,

Marșul funebru al morții unui copil.

Copilul din mine. Vai biet adult pueril

Ce-a uitat să mai radă, s-alerge zglobiu

Și moare acum. Mai târziu-i prea târziu.

Așa că ucis-o, dând cu ea de pământ.

Să tacă acum cât mai sunt!

Azi, am ucis și copilul din mine

Să mai trăiască, nu era bine.

Visa prea mult, vise deșarte,

Nu era bine, căci acolo departe

Îl aștepta apoi dezamăgirea.

S-ar fi pierdut cu firea.

Așa că l-am omorât acum, la început,

De ce? Mai târziu ar fi durut !

18 Martie 2014

 Mona.